Top 10 noutăți din august 2026 la Muziker

Augustul a fost neobișnuit prin faptul că jumătate dintre cele mai interesante apariții nu au fost instrumente, ci software și căști. Ni s-au adăugat și trei mărci pe care nu le-am avut deloc până acum, una din Paris, una din Olanda și una din Texas. Restul sunt constantele pe care le găsești la noi de ani buni.

Pe Sonoris nu l-am avut până acum în ofertă, iar în august l-am adus direct cu opt titluri. E un mic studio olandez care nu face nimic altceva, doar unelte pentru mastering și pentru pregătirea unui album pentru fabricare.

Miezul e finalizarea. DDP Creator Pro îți transformă albumul terminat într-o imagine DDP, formatul în care fabricile de discuri preiau comanda, cu tot cu pauzele dintre piese și codurile ISRC. Mai ieftinul DDP Creator Standard face același lucru fără funcțiile avansate, iar DDP Player îți redă rezultatul, ca înainte de expediere să auzi exact ce va primi fabricantul.

Pentru sunetul propriu-zis ai Mastering Equalizer și Mastering Compressor, lângă ele Multiband Compressor, cu care cobori doar başii sau doar înaltele fără să atingi restul. Parallel Equalizer adaugă frecvențe în paralel cu semnalul original, așa că piesa capătă forță fără să piardă din dinamică. Ultima oprire înainte de export e Dither.

Toată seria e la mastering și finalizare și în software de studio. Să ne înțelegem însă: ai nevoie de DDP doar dacă chiar trimiți albume la fabricat. Dacă mixezi acasă și te oprești la Spotify, formatul ăsta nu îl vei deschide niciodată.

A doua marcă intrată la noi în august pentru prima oară. În spatele Cyma Forma stau doi oameni din Paris, Vincent și Victor, care proiectează instrumentele și le asamblează manual din plexiglas și oțel vopsit în câmp electrostatic, iar ALT Analog Soundscape Synth e primul lor model la noi.

E construit pentru pad-uri, drone și texturi care evoluează singure în timp. Motorul are cinci voci și le trece printr-o pereche de filtre stereo legate în serie, iar filtrele pot și să autoosciloze, adică scot un ton de la sine chiar dacă nu le trimiți nimic.

Cea mai multă distracție e la modulație. Sistemele modulare se leagă de obicei cu cabluri care îți atârnă peste tot instrumentul, dar ALT are în locul lor o placă plină de găuri mici și un set de știfturi metalice scurte. Înfigi un știft într-o pereche de găuri și conexiunea e gata, fără cabluri și fără răsfoit prin meniuri.

Poți modula din patru surse. Două sunt LFO-uri, adică unde lente care leagănă volumul sau filtrul, a treia e un generator aleator, iar a patra urmărește nivelul semnalului și poate asculta chiar prin microfonul încorporat, așa că instrumentul reacționează la ce se întâmplă în cameră. De la aceeași pereche avem și micul RND Synth. Nu aștepta linii de bas sau melodii de la ALT, nu pentru asta e făcut, iar dacă vrei un sintetizator clasic, uită-te mai bine la sintetizatoare analogice sau la toată categoria de sintetizatoare.

Beyerdynamic e la noi de ani buni, iar seria DT face parte din lucrurile care se vând constant, pentru că atârnă în cuiere prin studiourile din toată lumea. În august i s-au adăugat dintr-o dată nouă modele noi, toată gama broadcast fabricată în Germania.

Pe producători îi vor interesa mai ales DT 770 PRO X 48 Ohm. Stau pe noul driver STELLAR.45, păstrează semnătura sonoră a clasicelor DT 770 și, mai ales, au primit în sfârșit un cablu detașabil cu conector cu blocare în casca stângă, ceva ce profesioniștii au cerut zeci de ani. Impedanța de 48 ohmi e mică, deci le pune în mișcare și ieșirea de căști a unui laptop.

Restul gamei țintește transmisiile live, podcasturile și intercomul, adică situațiile în care trebuie să asculți și să vorbești în același timp. DT 797 PV preia acustica DT 770 PRO și adaugă un microfon cu condensator, ceva neobișnuit în clasa asta, fiindcă concurența pune aici capsule dinamice mai rezistente, dar mai puțin detaliate. DT 297 PV MK II face același lucru pentru radio și în plus are ecranare împotriva interferențelor de la telefoane.

Căștile-headset DT 290 MK II și DT 280 MK II au microfon pe un gât de gâscă flexibil, pe care îl răstorni pe oricare parte a capului, iar modelele DT 109, DT 108 și DT 252 au supraviețuit decenii în regie tocmai fiindcă li se poate schimba absolut orice piesă. Construcția închisă a DT 770 e însă cu două tăișuri: izolează excelent, dar spațiul și adâncimea mixului ți le arată mai bine căștile deschise. Restul ofertei e la căști de studio.

Pe Universal Audio îl avem de mult, dar până acum mai ales ca hardware, fiindcă pentru plugin-urile UAD îți trebuia și o placă Apollo, întrucât calculele rulau pe un cip din interiorul ei. Exact regula asta a căzut. UAD Native Pro, apărut la noi în august, rulează direct pe computer în VST3, AU și AAX și nu are nevoie de niciun hardware.

Pachetul conține channel strip-uri SSL și API, compresoare Fairchild și Empirical Labs, EQ-uri Pultec și reverburi Lexicon. Sunt emulări ale echipamentelor pe care s-a înregistrat în ultimii șaizeci de ani, deci pe cele mai multe le asculți de ani buni, chiar dacă poate nu știi.

Licența e perpetuă, deci plătești o dată și software-ul rămâne al tău, fără abonament lunar. Atenție însă la un lucru: fără Apollo calculele îți mănâncă procesorul, așa că pe o mașină mai veche cu un proiect mare o să simți. Dacă versiunea completă e prea mult, am adus și pachetele mai mici Classics, Producer și Studio, iar alte idei găsești printre procesoarele software plug-in FX.

Schecter e la noi una dintre constantele genurilor mai grele, iar în august i-am adăugat în portofoliu trei modele noi. Fiecare țintește alt tip de chitarist.

E-1 Custom în Vintage Sunburst e cel mai bine echipat din cei trei. Are corp de mahon cu fața din arțar quilted și gât lipit, subțiat în zona de îmbinare cu corpul, așa că ajungi comod și la freturile de sus. Dozele sunt Schecter USA, iar pe potențiometrul de ton găsești coil split, adică tragi de buton și humbuckerul devine un single-coil mai blând. Menzura mai scurtă, de 24,75 țoli, ușurează îndoirea corzilor.

Damien-7 în Satin Black e o chitară cu șapte corzi pentru acordaje joase. Menzura extinsă de 26,5 țoli ține întinsă chiar și cea mai groasă coardă, așa că la acordaje adânci nu zbârnâie pe freturi, iar corzile trecute prin corp prelungesc sustain-ul. O găsești printre chitarele cu 7 corzi.

Demon-6 în Aged Black Satin e cel mai accesibil și singurul construit pe electronică activă, adică pe doze cu preamplificator propriu. Sună mai împins și zgomotesc mai puțin, dar cer o baterie de 9V pe care trebuie să o urmărești, fiindcă dacă se descarcă în mijlocul concertului chitara amuțește complet. Tot trioul și concurența le găsești la hard & heavy și la modele super ST.

Pe Yamaha nu trebuie să o prezentăm, e în catalogul nostru practic de la început, iar în august seriei ei de orgi aranjor PSR-SX i s-a adăugat un model nou de intrare. Principiul seriei e simplu: ții un acord cu mâna stângă, iar instrumentul îți pune peste tobe, bas și acompaniament, deci cânți singur și sună a trupă.

PSR-SX620 are 61 de clape, 1002 sunete și 450 de stiluri, de la vals la funk. Panoul e refăcut față de predecesor, iar un joystick a înlocuit un șir de butoane, așa că în timp ce cânți nu mai cauți cu ochii butonul potrivit.

A apărut Chord Looper, cu care pui în buclă o progresie de acorduri și îți eliberezi ambele mâini pentru solo, plus streaming Bluetooth de pe telefon și un recorder încorporat cu 16 piste pentru prins repede o idee. La 8,1 kg îl duci la repetiție cu o mână. Claviatura nu e însă ponderată, deci dacă vrei senzația de pian sub degete, nu ăsta e instrumentul tău și uită-te mai bine la pianele digitale. Alternative sunt printre orgile profesionale și în categoria orgi.

Rămânem la Yamaha, de data asta pe scenă. Mixerele ei analogice MGP sunt de ani buni printre cele mai vândute la noi, iar tocmai le-a înlocuit cu o generație nouă, pe care am pus-o imediat în ofertă. MGP32X A are 32 de canale de intrare, 8 ieșiri și 4 subgrupuri, ceea ce acoperă și o trupă mai mare cu secție de suflători, iar micul MGP24X A oferă 24 de canale.

Noutatea principală e un compresor pe ieșirea principală. Coboară automat momentele cele mai tari și le ridică pe cele mai slabe, așa că mixul stă în picioare chiar și când nu e nimeni la pupitru. Funcționează în mod clasic și multiband, iar la nivelul ăsta de preț asta e încă mai degrabă excepția decât regula.

Preamplificatoarele D-PRE duc și o voce puternică fără să înceapă să distorsioneze, iar prin USB înregistrezi tot concertul direct în computer. E însă analog cu tot ce ține de asta, deci nu îți salvezi setările și înainte de fiecare eveniment o iei de la zero. Cine are nevoie să cheme o scenă cu un buton ține de digital. Compară-le cu alte mixere analogice, mixere de până la 32 de canale sau mixere cu USB.

Fender e la el acasă la noi, iar Telecasterul și Stratocasterul lui le găsești în magazin în zeci de variante, dar seria asta e altfel decât ce știi de la el. În ofertă a intrat limitatul Player Fusion, în care Fender a luat ambele siluete celebre și le-a reconstruit pentru cântat cu gain mare.

Player Fusion Telecaster HH FR în nuanța Aura Metallic e cel mai îndrăzneț dintre cele două. În locul single-coil-urilor clasice poartă două humbuckere, iar în locul punții fixe un tremolo Floyd Rose Special cu șa blocantă, care fixează corzile la șa și ține acordajul chiar și după dive bombs. Tastiera de abanos e lăsată intenționat fără inlay-uri, ceea ce arată excelent și te face să te uiți mai puțin la mână.

Player Fusion Stratocaster HSS în Olympic Pearl e cel mai versatil. Humbuckerul de la punte împinge drive-ul, două single-coil-uri Noiseless țin poziția de la gât și pe cea din mijloc curate, fără brumul pe care vechile Stratocastere îl prindeau la distorsie, iar coil splitul de pe potențiometrul de ton îți deschide sunete de single-coil sticloase și din humbucker. Dintr-o singură chitară scoți așadar și funk, și metal.

Ambele vin cu chei blocante, hardware negru și gigbag deluxe incluse. Dacă nu ai reglat niciodată un Floyd Rose, parcurge ghidul nostru cum reglezi un Floyd Rose, unde îți arătăm tot pas cu pas și pe video. Aruncă o privire și la modelele T, modelele ST, toate chitarele electrice și dozele de chitară.

A treia marcă pe care nu o aveam până acum în magazin. DGZ Dime Guitarz e construită în jurul moștenirii lui Dimebag Darrell de la Pantera și am adus-o direct cu șase variante de culoare ale modelului Culprit.

Culprit a fost proiectată de Dimebag în 1998 și se face exact după specificațiile lui originale de la Custom Shop-ul american. La punte stă Dimebuckerul lui signature, la gât un Seymour Duncan '59, exact combinația din spatele atacului și al armonicelor tăioase de pe înregistrările lui.

Față de original a apărut DimeBooster. Apeși potențiometrul de ton și dozele primesc până la 15 dB de gain în plus, ceea ce în practică e diferența dintre ritm și solo fără să calci pe vreo pedală. Nu are nevoie de baterie, se încarcă prin USB-C.

Poți alege dintre șase variante de culoare: Dime Slime, Dimebolt, Blackjack, Cherry Bomb, Blacktooth și Tobacco Sunburst. E un instrument cu o singură vocație și nu pretindem altceva, pentru jazz sau funk nu îl lua. Restul scenei ăsteia e la hard & heavy.

Denon e la noi una dintre constantele DJ, iar seria lui PRIME o știi pentru că redă fără computer conectat. În august ne-a intrat generația a doua, care e totodată și cea mai scumpă noutate DJ a lunii.

Niciun laptop, niciun Serato sau Rekordbox rulând în fundal, fiindcă muzica și software-ul stau direct în aparat. Bagi un stick USB sau un card SD, ori te conectezi la Wi-Fi, și cânți pe patru deck-uri de pe un singur aparat.

Unui DJ mobil îi împachetează tot setup-ul într-o singură valiză și îi dispare jumătate din lucrurile pe care le conectează la sosire. Unuia de club îi dă o rezervă care nu pică din cauza sistemului de operare, fiindcă nu rulează niciunul. Pentru asta plătești însă în plus și cari o bucată serioasă de tehnică, deci dacă joci o dată pe lună cu un laptop care merge, nu ai motiv să schimbi. Uită-te și la celelalte console DJ și software, la mixere DJ și la toată tehnica DJ.