Flaute piccolo

Piculina sună cu o octavă mai sus decât flautul transversal și se face auzită în orchestră chiar și într-o dinamică densă. Corpul mic nu înseamnă că se cântă mai ușor: orificiul ambușurii necesită un flux de aer precis, iar registrul acut, o intonație precisă. Ar trebui să ai baze solide la flautul transversal.

Lemnul și metalul reacționează diferit

Corpul din metal sau material compozit rezistă mai bine utilizării în fanfară și la școală. Piculina din lemn poate oferi un timbru diferit, dar este sensibilă la șocurile termice și trebuie încălzită treptat. Modelele combinate îmbină un cap din lemn cu un corp mai rezistent.

Mecanismul trebuie să fie etanș la o apăsare minimă

Clapele mici reacționează la deformări fine. Încearcă un atac discret în registrul grav și o trecere lină peste octavă. Suflatul mai puternic nu rezolvă lipsa de etanșeitate, ci doar ridică înălțimea sunetului și accentuează oboseala.

Piculina nu înlocuiește flautul obișnuit

Tehnica este înrudită, însă repertoriul și rolul diferă. Modelele de bază se găsesc printre flautele transversale. Flautul drept folosește un mod complet diferit de producere a sunetului.

Protejează-ți auzul și atunci când cânți tu

Registrul acut se produce aproape de ureche și poate fi foarte puternic în sala de repetiții. Pauzele rezonabile și protecțiile auditive pentru muzicieni sunt utile în timpul repetițiilor lungi. După ce cânți, scoate întotdeauna instrumentul din toc și lasă-l să se usuce.

Tocul nu trebuie să apese pe clape

Așază piculina într-un locaș profilat exact și separă capul de corp fără să răsucești mecanismul. Alege o tijă de curățare pentru diametrul îngust, astfel încât să nu se blocheze în corp.

Alege piculina în funcție de etanșeitatea mecanismului, material și siguranța ambușurii; dimensiunea instrumentului nu trebuie să inducă în eroare cu privire la dificultatea sa.